Vacutza isi impaturi ziarul flescait de ploaie, pe care incerca in zadar sa il tina intins si sa pretinda ca citeste. Era uda leoarca si dardaia de frig, iar siroaie de apa i se scurgeau in ochi si ii incetosau vederea. Clipi de cateva ori des din ochii ei lacrimosi si mari, nedumerita si dezolata. O urmarise pe Pisica pana la un moment dat, apoi nu stiu cum se facuse ca a trecut in galop o trasura si a stopit-o din cap pana in picioare. In timp ce incerca zadarnic sa isi curete hainele de noroi, Pisica se facuse nevazuta. Misiunea esuase. Ce o sa-i spuna acum sefului? Ratonul era neindurator cu supusii care nu isi faceau treaba cum trebuie... ii fixa cu ochiul lui golit de sentimente, cu luciri de sticla, si apoi clipea o singura data, scurt, catre cei doi caini Dingo carora le curgeau balele de placere... ultimele imagini care ti se intipareau pe retina erau maxilarele ranjite spre tine... si dispareai de pe fata pamantului. Dupa ani si ani ti se gaseau oasele in desert, albite de vreme si slefuite de Ocrii nesatuli... Vacutei incepu sa ii tremure necontrolat barbia. Nu avea curaj sa se intoarca la Barlog fara vesti. Era in fond o simpla vaca, oare ce ii trebuise sa intre in slujba Ratonului? Ei ii placea sa aiba o existenta linistita, sa bea apa epurata mecanic si sa manance numai iarba si legume proaspat decongelate. Ce bine ar fi fost daca s-ar fi trezit acum, in vechiul ei adapost din Melania, si ar fi realizat ca totul a fost doar un vis urat! Se ciupi usurel... nimic... nu reusea sa se trezeasca... isi musca atunci coada pana cand ii dadu sangele. Nimic. Visul nu disparea si nici nu nu avea sa se sfarseasca prea curand...

In graba cu care mergea, simti deodata ceva nedeslusit, nou, ca o privire care ti se fixeaza in ceafa si ramane acolo. Privi in jur cercetator, insa Vacutza nu se vedea nicaieri. Pesemne se plictisise de urmarire si plecase in cautarea unei ierbi fragede, de preferinta semipreparate. Pisica se opri cateva clipe, nedumerita, incercand sa descifreze senzatia nelamurita, si tocmai cand se pregatea sa porneasca din nou o lumina discreta ii atrase atentia. Era Cinematograful. Inchise ochii si ii vazu sala mare, intunecoasa, cu scaunele lui rosii confortabile, care o asteptau cu bratele deschise. Intr-o secunda se hotari: isi inchise umbrela si se strecura usurel pe sub bolta Lui. N-aveau decat sa reprogrameze conferinta aia plicticoasa. Inauntru o asteptau, asa cum isi imaginase, fotoliile lenese, clipocind din ochii lor catifelati si uitandu-se la ea cu o privire intrebatoare, ceva in genul hai ce faci, nu te asezi? Se cuibari in semiintuneric, cu ochii larg deschisi, iar ploaia, frigul si lumea intreaga ramasera undeva departe, afara...

Pisica isi puse manusile lungi, albe, de matase, care ii acopereau labutele, isi deschise umbrela si pasi delicat pe partea cealalta a trotuarului. Tocmai isi bause cafeaua de dimineata, cu lapte, bineinteles, si se pregatea sa se duca la o conferinta de presa. Acum insa ploua marunt, cerul era posomorat si nu mai avea niciun chef... Vacutza o urmarea de la distanta, cu o atitudine impasibila, normal, doar era vaca, cu ochii ei mari si rotunzi, inexpresivi. Incerca din rasputeri sa pretinda ca citeste ziarul si sa para ca nu are treaba, insa nu prea-i iesea... Ploaia se inteti brusc si Pisica scutura cu neplacere din umeri: nu-i placea sa arate ca o Matza Plouata. Ce neplacut! Daca ar fi cerut sa vina o limuzina, acum nu i-ar mai fi pasat ca i se strica blanita proaspat pieptanata. Arunca o privire rapida peste umar. Vacutza inca o mai urmarea cu ochii ei tampi, prefacandu-se ca nici nu o cunoaste si afisand o atitudine de nu-mi pasa cine esti. Era deja foarte frig, norii se adunasera amenintatori deasupra orasului si ploaia nu mai contenea. Parca ar fi fost asa de o eternitate, ca soarele n-ar fi existat si ca erau condamnati sa traiasca asa pe vecie, in lumina aceea opaca de sfarsit de lume. Traversa in graba aleea ingusta si se indrepta cu pasi repezi spre Sala de Reuniuni, acolo unde trebuia sa fi ajuns deja; paraiase subtiri se adunau pe marginea strazii si se invartejeau, se ingrosau din ce in ce mai tare, prindeau putere pana se transformau in adevarate fluvii miniaturale, se avantau nervoase pana aproape de marginea bordurii, mai mai sa o depaseasca si sa urce spre tine, sa-ti cuprinda gleznele fine si sa le linga cu limba lor umeda si rece, mirosind a ploaie. Iar tu, speriata si fascinata in acelasi timp de puterea pe care o poate capata imbufnarea unui nor, ti-ai strans mai tare haina la piept si ai grabit pasul, infundandu-ti nasul in gulerul calduros ca intr-un barlog.

Astazi Moromete era trist. Se simtea singur si parca nu isi gasea rostul. Se invartea de colo colo fara sa isi dea seama ce ii lipseste, sau ce i-ar trebui ca sa fie fericit. Nici telefonul nu ii mai suna ca altadata; il uitasera toti, uitasera ca mai e si el pe acolo, un amarat care incearca sa faca un ban, sa aiba ce le pune dinainte pe masa... Ce-i drept, afacerile mergeau bine, nu se putea plange. Deja primise mai multe cereri pentru livrarea a peste sase sute de porci pentru a fi clonati si urma sa semneze un acord preliminar in legatura cu imbogatirea hibrida a semintelor de gaz metan. Asta era in ultimul timp preocuparea majora a statelor Uniunii Intercontinentale, iar cine fusese pe faza prinsese cate o ciozvarta grasa si nu ii mai dadea drumul. De cand cu nebunia asta cu biosecurizarea numic nu mai era ca inainte...

Isi inchise satisfacut laptopul. Investitiile pe care le facuse, desi pareau riscante la inceput, acum dadeau roade. Daca se lua dupa boul de Nila, si acum ar mai fi dat la strung scanduri de salcam. Dar, uite ca totul e spre bine, daca nu pleca prostul cu oile la Bucuresti, nu ii venea in gand ideea noii afaceri. Multa vreme nu simtise dorul tarii. In fond, nimic nu il astepta acolo. In ultimul timp insa i se strecurase in san, ca o soparla, un gol, asa, ca un lesin usor, si visa din ce in ce mai des ca sta pe prispa casei din Silistea. Si parca simtea si mainile Catrinei - Dumnezeu s-o ierte - lasandu-i-se pe umeri, ca o aprobare muta. Nu pricepea de unde vin visurile astea si ce vor sa insemne, dar incerca sa isi ocupe timpul cu intalniri de afaceri, sa uite gheara aceea care il strangea cand se trezea dimineata, si aproape ca putea sa simta mirosul de fan uscat amestecat cu flori de camp cosite. Se stramba la soare, incercand parca sa alunge un gand nevazut, si isi aprinse un trabuc. De fapt, totul mergea cum nu se poate mai bine... Vantul adia usurel si il imbia la somn. Se intinse mai comod in sezlong, in timp ce urmarea doua fete care faceau toples - asa cica se zice pe plaja. Saracele, n-or fi avut bani si de sutien si uite ca a cam inceput sa bata vantul, soarele nu mai arde asa puternic si parca se aduna nori de ploaie.